Noi credem:
  • ca toti cei nascuti cu adevarat din nou prin credinta in Domnul Isus Cristos – in jertfa rascumparatoare – formeaza Biserica, adica Trupul Sau (1 Cor. 12:12-13; Efeseni 1:22-23), care este Mireasa lui Cristos (2 Cor. 11:2; Efes. 5:23-32; Apoc. 19:7-8), al carei Cap este Cristos (Efes. 1:22; 4:15; Col. 1:18).
  • ca actul de nastere al Bisericii s-a semnat in Ziua Cinzecimii (Fapte 2:1-21,38-47) si ea continua sa creasca pana la rapirea ei de catre Domnul Isus Cristos (1 Cor. 15:51-52; 1 Tes. 4:13-18).
  • ca Biserica Universala este un organism spiritual unic creat de Cristos si este alcatuita din credinciosi adevarati din toate neamurile, din Ziua Cinzecimii pana la Rapire (Efes. 2:11-3:7; 5:32). Biserica este distincta de Israel (1 Cor. 10:32), o taina ce nu a fost revelata pana in dispensatia harului (Efeseni 3:17; 5:32).
  • ca Biserica Universala (Matei 16:18) – Trupul lui Cristos – este reprezentata (in parte) de bisericile locale care reprezinta totalitatea oamenilor nascuti din nou prin credinta in jertfa rascumparatoare a Domnului Isus Cristos (Fapte 14:23,27; 20:17,28; Gal. 1:2; Filip. 1:1; 1 Tes. 1:1; 2 Tes. 1:1).
  • ca singura autoritate suprema in Biserica este Cristos, care este Capul ei (Efes. 1:22-23; Col. 1:18) si conducerea, ordinea, disciplina, darurile si inchinarea sunt randuite toate prin suveranitatea Sa asa cum o prezinta Scriptura. Lucratorii (slujitorii) din Biserica alesi de Duhul Sfant (Fapte 20:28) sunt presbiterii (care se mai numesc episcopi, pastori si pastori-invatatori; Fapte 20:29; Efes. 4:11) si diaconii care pentru a fi alesi in aceste lucrari trebuie sa indeplineasca conditiile cerute de Scriptura (1 Tim. 3:1-12; Tit 1:5-9; 1 Petru 5:1-5). Odata alesi, acesti slujitori au obligatia sa conduca Biserica ca niste servi ai lui Cristos, avand autoritate in indrumarea Bisericii, iar adunarea trebuie sa se supuna conducerii lor (1 Tim. 5:17-22; Evr. 13:7,17).
  • in obligatia Bisericii de a face discipoli (Matei 28:18-20; 2 Tim. 2:2), in responsabilitatea reciproca a tuturor credinciosilor unul fata de altul (Matei 18:15-20) si in nevoia de disciplina pentru membrii din adunare care pacatuiesc, conform cu Scriptura (Matei 18:15-22; Fapte 5:1-11; 1 Cor. 5:1-13; 2 Tes. 3:6-15; 1 Tim. 1:18-20; Tit 1:10-16).
  • in autonomia Bisericii locale, scutita de orice autoritate sau control exterior, cu dreptul autoorganizarii si independentei fata de interventia oricarei ierarhii de indivizi sau organizatii (Tit 1:5). Noi credem ca este scriptural ca Bisericile adevarate sa coopereze intre ele pentru raspandirea evangheliei in lume, dar aceasta colaborare sa fie decisa numai de Bisericile in cauza (Fapte 15:19-31; 20:28; 1 Cor. 5:4-7,13; 1 Petru 5:1-4).
  • ca scopul principal al Bisericii este sa aduca slava, glorie si inchinare lui Dumnezeu (Efeseni 3:21); sa rezideasca in credinta (Efeseni 4:11-16) prin Cuvant (2 Tim. 2:2,15; 3:16-17), prin comuniune (partasie) (Fapte 2:42-47; 1 Ioan 1:3), prin implinirea poruncilor (Ioan 13:24-35) si prin transmiterea Evangheliei intregii lumi (Matei 28:18-20; Fapte 1:8)
  • ca Dumnezeu da daruri spirituale Bisericii. Mai intai, El da barbati in scopul echiparii si zidirii sfintilor pentru lucrare (Efes. 4:7-12) si da de asemenea si capacitati spirituale unice si special fiecarui madular din Trupul lui Cristos (Rom. 12:5-8; 1 Cor. 12:4-31; 1 Petru 4:10-11).
  • ca au existat doua feluri de daruri date Bisericii primare: daruri semne (minuni, vindecari si vorbirea in limbi) date temporar in perioada apostolica in scopul confirmarii autenticitatii mesajului apostolilor (Evr. 2:3-4; 2 Cor. 12:12) si daruri pentru slujirea altora, date pentru zidirea credinciosilor in vederea edificarii reciproce. Acum cand revelatia data in Noul Testament este completa, Scriptura reprezinta singurul test al autenticitatii cuiva si darurile miraculoase (semne) nu mai sunt necesare ca sa valideze un om sau mesajul lui (1 Cor. 13:8-12). Singurele daruri care opereaza astazi sunt cele date in vederea zidirii si edificarii sfintilor (Romani 12:6-8).
  • ca nimeni nu mai poseda darul de vindecare, dar Dumnezeu este suveran si poate sa raspunda rugaciunilor celor bolnavi, suferinzi si intristati, potrivit cu voia Sa suverana. (Luca 18:1-8; Ioan 5:7-9; 2 Cor. 12:6-10; 1 Ioan 5:14-15), rugaciunea facuta cu credinta poate sa vindece si astazi (Iacov 5:13-16).
  • ca Bisericii locale i-au fost incredintate doua practici ceremoniale: botezul si Cina Domnului (Matei 28:19; Fapte 2:38-42). Botezul crestin prin cufundare (Fapte 8:36-39) este marturia unui cuget curat (1 Petru 3:21) care-si proclama credinta in Salvatorul crucificat, inmormantat si inviat, si unirea cu El in moarte fata de pacat si inviere spre o viata noua (Romani 6:1-11). El mai este un semn al comuniunii si identificarii cu Trupul vizibil al lui Cristos (Fapte 2:41-42).
  • ca Cina Domnului este comemorarea si proclamarea mortii si invierii Lui pana ce va veni El. Fiind cel mai inaltator moment din serviciul divin din cadrul adunarii, fiecare credincios trebuie sa se cerceteze in mod serios inainte de a participa la acest act de cult (1 Cor. 11:23-32). Credem ca, desi painea si vinul simbolizeaza doar trupul si sangele Domnului Isus Cristos, Cina Domnului e comuniune reala cu Cristos cel inviat si cu copiii Sai, aratand prin aceasta ca suntem una in Cristos (1 Cor. 10:16-17).
Capitolul anterior: IV. Doctrina despre Mantuire |V. Doctrina despre Biserica| Urmatorul capitol: VI. Doctrina despre Ingeri
WebAdmins: Dragos Cretu, Paul Sticea, Valentin Dominte