Noi credem ca salvarea este in totalitate prin gratia (harul) lui Dumnezeu, pe baza lucrarii de rascumparare a Domnului Isus Cristos, a sangelui Sau varsat la Calvar si nicidecum pe baza faptelor omului (Ioan 1:12; 14:6; Efes. 1:47; 2:8-10; 1 Petru 1:18-21).
     A.Alegerea
     Noi credem ca:
  • alegerea este actul suveran al lui Dumnezeu, prin care inainte de intemeierea lumii, El a ales in Cristos pe cei pe care ii regenereaza, ii salveaza (mantuieste) si-i sfinteste dupa buna placere a voii Sale (Rom. 8:28-30; Efes. 1:4-12; 2 Tes. 2:13; 2 Tim. 2:10; 1 Petru 1:1-2).
  • alegerea suverana nu contrazice sau anuleaza responsabilitatea omului de a se pocai, de a crede si de a-L primi pe Domul Isus Cristos ca Salvator si Domn personal in inima sa (Ezec. 18:23,32; 33:8-11; Ioan 1:11-13; 3:16-19,36; 5:37-40; 14:6; 20:31; Romani 10:9-17; 2 Tes. 2:9-12; Apoc. 22:17).
  • Dumnezeu „doreste ca toti oamenii sa fie mantuiti si sa vina la cunostinta adevarului”, deci nu poate fi vorba de o dubla alegere: una spre viata vesnica si alta spre moarte vesnica (1 Tim. 2:3-7; 2 Petru 3:9; Rom. 8:28-30; 9:6-25).
  • alegerea lui Dumnezeu nu se bazeaza numai pe o suveranitate abstracta, ci este in armonie cu atributele Sale: omniscienta, dreptatea, sfintenia, intelepciunea, gratia (harul) si iubirea Sa (Ioan 3:16; 20:31; Rom. 9:11-16). Toti cei pe care Tatal ii cheama la Sine vor veni cu credinta si se vor bucura de viata vesnica (Efeseni 1:4-7; Tit 3:4-7; 1 Petru 1:2-5). Aceasta suveranitate va glorifica vesnic voia lui Dumnezeu pentru ca este in armonie desavarsita cu caracterul Sau asa cum s-a revelat in viata Domnului nostru Isus Cristos (Ioan 14:6-14; 2 Timotei 1:9-10).
  • alegerea suverana a lui Dumnezeu nu anuleaza responsabilitatea credinciosilor de a duce mesajul vietii la cei pierduti, ca prin credinta in jertfa ispasitoare a Domnului Isus sa se bucure de viata vesnica, iar pentru cei care-L resping pe Domnul Isus sa fie ca o marturie impotriva lor (Rom. 10:9-17; 2 Cor. 4:1-6; Fapte 16:29-34; 20:24; Matei 28:18-20). Cea mai mare porunca pentru un credincios adevarat (nascut din nou) este sa duca Evanghelia Domnului Isus Cristos la cei care zac in intuneric. (Matei 28:18-20; Fapte 1:8).

     B.Nasterea din nou
     Noi credem ca:
  • nasterea din nou este lucrarea supranaturala a Spiritului Sfant prin care credinciosul primeste viata si natura divina (Ioan 3:3-7; Tit 3:5; 1 Petru 1:23). Acest miracol al nasterii din nou are loc instantaneu, in momentul in care pacatosul, prin puterea Spiritului Sfant si Cuvantul lui Dumnezeu (Ioan 5:24; Iacov 1:18; Tit 3:5), crede in jertfa inlocuitoare a Domnului Isus Cristos (Rom10: 9-17) ca singura cale de mantuire si astfel trece din moarte la viata.
  • nasterea din nou are drept rezultat o schimbare radicala a persoanei respective (2 Cor. 5:17-21) si roadele bune sunt o consecinta a nasterii din Dumnezeu (Ioan 1:12-13; Efeseni 2:8-10). Trupul credinciosului devine un templu al Spiritului Sfant si roada Spiritului este consecinta prezentei Lui in credincios, care lucreaza in el asemanarea cu Domnul Isus Cristos (1 Cor. 6:19-20; Gal. 5:22-25; 2 Cor. 3:18). La venirea Domnului Isus, credinciosul va ajunge la desavarsire, pentru ca va fi ca El (1 Ioan 3:1-3; Romani 8:16-17; 2 Petru 1:4).

     C.Indreptatirea
     Noi credem ca indreptatirea este un act al lui Dumnezeu (Rom. 3:24-30; 8:33-39), prin care El ii declara drepti pe toti cei care, prin credinta in jertfa Domnului Isus Cristos, se pocaiesc de pacatele lor (Isaia 55:6-7; Luca 13:3; Fapte 2:38-39; 3:19; 11:18; Rom. 2:4; 2 Cor. 7-10) si-L primesc pe Domnul Isus Cristos ca Domn si Mantuitor (Ioan 1:11-13; Romani 10:9-10; 1 Cor. 12:3; 2 Cor. 4:5; Filipeni 2:11).
     Aceasta indreptatire (justificare) pe care o da Dumnezeu nu depinde de faptele sau virtutile oamenilor (Rom. 3:10,20-30; 4:6), ci consta in faptul ca Dumnezeu trece (imputa) pacatele noastre in contul Domnului Isus Cristos (Col. 2:14-15; 1 Petru 2:22-24) si trece in contul nostru dreptatea (neprihanirea) lui Cristos (1 Cor. 1:2,30-31; 6:11; 2 Cor. 5:18-21). Numai in felul acesta Dumnezeu poate „sa-Și arate dreptatea (neprihanirea) Lui in asa fel incat, sa fie drept si totusi sa socoteasca indreptatit pe cel ce crede in Isus” (Romani 3:26).
     D.Sfintirea
     Noi credem ca:
  • fiecare credincios, in momentul nasterii din nou este declarat sfant (pus deoparte) pentru Dumnezeu. Acest act are loc instantaneu, are in vedere pozitia credinciosului fata de Dumnezeu si nu trebuie confundat cu sfintirea progresiva care are in vedere umblarea credinciosului (Fapte 20:32; 1 Cor. 1:2,30; 2 Tes. 2:13; Evrei 2:11; 3:1; 10:10,14; 13:12; 1 Petru 1:2).
  • asa cum s-a aratat mai sus, pe langa sfintirea pozitionala, Duhul Sfant lucreaza in viata credinciosului si o sfintire progresiva, care-l imputerniceste pe credincios prin ascultarea de Cuvantul lui Dumnezeu, sa umble intr-o sfintenie mereu crescanda si astfel, sa creasca tot mai mult in asemanarea cu Dumnul nostru Isus Cristos (Ioan 17:17,19; Rom. 6:1-22; 8:23; 2 Cor. 3:18; 1 Tes. 4:3-4; 5:23).
  • in procesul sfintirii progresive a umblari (zilnice) cu Cristos este o lupta, ca urmare a faptului ca „firea pamanteasca pofteste impotriva Duhului si Duhul impotriva firii pamantesti” (Galateni 5:17), dar noua creatie in Cristos este biruitoare prin puterea data de prezenta Spiritului Sfant, a carui roada tine sub ascultare firea veche. Acest conflict dureaza tot timpul vietii credinciosului si numai a venirea Domnului Isus Cristos, cand va avea loc glorificarea credinciosului, va scapa de prezenta pacatului (Gal. 5:16-25; Efes. 4:22-24; 6:12-17; Col. 3:9-10; 1 Petru 1:14-16; 2 Petru 3:11-12; 1 Ioan 3:5-9).

     E.Siguranta salvarii (Mantuirii)
     Noi credem ca:
  • toti credinciosii adevarati, adica cei nascuti din nou, se bucura de siguranta salvarii (mantuirii). Toti cei nascuti cu adevarat din nou sunt pastrati si paziti de prezenta, promisiunea si puterea lui Dumnezeu pentru totdeauna in Cristos (Ioan 10:27-30; Rom. 8:31-39; Filip. 1:6; 2:13; 1 Petru 1:5; Iuda 24).
  • este privilegiul credinciosilor sa se bucure de siguranta salvarii asigurata de marturia Cuvantului lui Dumnezeu. Acest mare privilegiu implica si o mare responsabilitate din partea credinciosului adevarat care trebuie sa arate in mod practic realitatea salvarii (Rom. 6:1-23; 13:13-14; Gal. 5:13-26; Filip. 2:12; Tit 2:11-14).
  • cei nascuti cu adevarat din nou traiesc cu speranta (siguranta) revenirii Domnului Isus Cristos cand adoptiunea lor va fi desavarsita si vor primi trupuri de slava – ceea ce se numeste in Scriptura rascumpararea trupului credinciosilor. Duhul si sufletul credinciosilor au fost rascumparate deja, iar trupurile lor vor fi rascumparate cu ocazia Rapirii (Rom. 8:22-24; Tit 2:13; 1 Tes. 4:13-18; 1 Ioan 3:1-3). Pentru Dumnezeu, care traieste in afara timpului, mantuirea noastra este un lucru deja realizat. Cei credinciosi cu adevarat sunt deja „in locurile ceresti, in Cristos” (Efeseni 1:3-4; 2:6).
  • Mantuirea incepe odata cu nasterea din nou, continua apoi toata viata si-si traieste implinirea finala in clipa in care cel credincios este stramutat deplin din lumea pacatului in imparatia neprihanirii.
  • Cei credinciosi traiesc „asteptand fericita noastra speranta si aratarea marelui nostru Dumnezeu si Mantuitor, Isus Cristos (Tit 2:13). El va schimba trupul starii noastre (Filip. 3:21)”.

     F.Separarea
     Noi credem ca:
  • despartirea de pacat este o cerinta capitala, atat in Vechiul cat si in Noul Testament pentru credincios, care este si atentionat ca in zilele din urma, apostazia si Duhul veacului vor Creste amenintator (Rom. 12:1-2; 2 Cor. 4:1-6; 6:14-7:1; Col. 2:8; 1 Tim. 4:1; 2 Tim. 4:1-4).
  • datorita iubirii nemarginite a lui Dumnezeu, pentru o lume vrednica de moarte, aratata prin jertfa Domnului nostru Isus Cristos, toti cei salvati din focul vesnic ar trebui sa traiasca in asa fel incat sa aduca slava, glorie si inchinare adevarata Celui care este singurul vrednic sa le primeasca. Credem ca Dumnezeu porunceste indubitabil credinciosilor sa se separeu de orice asociere cu apostazia religioasa sau cu practicile lumesti care n-au nimic comun cu adevarul (Rom. 12:1-2; 1 Cor. 5:9-13; 1 Ioan 2:15-17; 2 Ioan 9-11).
  • viata crestina adevarata trebuie traita in conformitate cu standardul divin si revelata printr-o atitudine de dragoste, pace, bucurie si dorinta reala pentru o continua sfintire. Credinciosii trebuie, prin viata lor, sa fie o adevarata lumina si sare pentru lumea aceasta si multi sa ajunga sa-L cunoasca pe Dumnezeu prin ei. Cea mai mare dorinta pentru credinciosi trebuie sa fie grija pentru a aduce slava, gorie si cinste Celui Atotputernic, prin cresterea numarului celor salvati (mantuiti). (2 Tes. 1:11-12; Evr. 12:1-2; Matei 5:2-12; Rom. 12:1-2; Evrei 12:14; Tit 2:11-14; 1 Ioan 3:1-10).
Capitolul anterior: III. Doctrina despre Om |IV. Doctrina despre Mantuire| Urmatorul capitol: V. Doctrina despre Biserica
WebAdmins: Dragos Cretu, Paul Sticea, Valentin Dominte